Frământări

Un răsărit
Tăcut.
Iese soarele,
Urcă,
Raze lasă-n urmă...
Pașii mei, cadență,
Murmurul, o rugă.
Sub tălpi, alge,
Împletită funie
Să mă lege
A nu înțelege.
Lacrimi
Se prăvălesc în valuri,
În plâns, doruri
Urcă spre ceruri...
Pe albe aripi,
În zbor de pescăruși,
Inima bate
Pentru libertate.
Pe nisip, o scoică
Scrie... furtună.
Un val bate-n mal
Mă cheamă-n aval
Să mă afund,
Susurul amăgind.
Un foc arde
În mine,
Un gol mare
În privire.
Îmbrățișez totul:
Faleza, malul, lupt.
Mă cred de mare iubit...
Iluzia s-a destrămat.
Orizontul,
Se depărtează, lasă norul.
Rămân pe încercatul țărm,
Ne îmbrățișăm
În gând și-n dor
Pentru cer să zbor...
Mă ascund în raza de soare
În albastra răcoare de mare,
Las lacrima, să curgă
În marea sărată.
Ascund sufletul
În scoici, dorul
În vongole.
Suspine sigilate
În granchi,
Dulceață... dureri,
Dar...
Port un mare har;
Cerul, prieten pe viață
În nopți și dimineață.
Lupt, să-mi fie zborul
Spre Cer, cu Mântuitorul.


PATTADA, 05/10/2017