Voi aduna polenul lacrimilor plânse,
Aici în vale-n flori de spini,
Îmi voi împleti din el cununa,
Ce-o voi purta în veșnicii
Fără suspin. . .
Va străluci ca auru' la-miază,
Din el atâtea rugi s-or auzi
Pe care le-am țesut în lacrimi-n vale,
Între ciulini, cu dor de veșnicii.
Îmi voi purta în fericire-a mea cunună,
Ce-am plâns-o înaintea-Ți Doamne,
Când grea îmi era haina,
Pe umerii de humă,
Dar nădăjduiam pe sfânta-Ți cale.
Așa mă duc călcând cărarea,
Cu gândul doar la veșnicie
Unde m-aștepți după Cuvânt
Mărire -n veci doar Ție!
Sanda Tulics -octombrie 2017-Wi.