Am fost cândva copii și noi,
Cu visuri dar și cu nevoi,
Am avut bucurii, tristeți,
Dar minunate tinereți,
Acuma părul a albit,
(Se vede c-am îmbătrânit!)
Ne pare rău de rebeliuni,
Dar Dumnezeu face minuni,

Ne rușinăm de ani greșiți,
Dar nicicând n-am fost părăsiți,
Noi n-am știut ca să privim
Spre Dumnezeu și să-L iubim!
Prin harul Său și mila Lui,
Din oameni falși, ai nimănui,
El ne-a făcut oameni schimbați,
Prin sânge sfânt răscumpărați,

Când ne-am spăşit, El ne-a iertat,
Păcatul nostru l-a uitat,
Dar spusu-ne-a să ne-ndreptăm,
Greșeala să nu repetăm!
Tot ce a fost, plecat să fie,
Noi să privim spre veșnicie,
Să ascultăm Cuvântul Sfânt
Cât mai trăim pe-acest pământ,

Că nu-i nimic care ne leagă
De-această glie-aşa beteagă,
Doar carnea asta păcătoasă,
Să ne luăm zborul, nu ne lasă,
Dar slavă Domnului Isus,
Că pentru noi o vorb-a pus
Părintelui El Elohim!
O, Domnul nostru-Ți mulțumim!

Nu avem merite dar Tu,
Ne-ai absolvit de vină! Nu,
Ai spus în fața judecății,
Când prevala legea dreptății,
Prin Tine și prin al Tău har,
Prin jertfa sfântă din Calvar,
Putem privi la Dumnezeu.
Slăvit fie Numele Tău!

Învață-ne să numărăm
Secundele ce le avem,
Ca să primim înțelepciune,
Cât mai mocnim ca un tăciune,
Căci jarul tinereții trece...
Ce greu e Doamne-n bătrânețe,
De nu cunoaștem cine eşti
Și cât de mult Tu ne iubești!

Ne cercetează din aproape,
Ne dă din dragostea Agape,
Ca să-nălțăm Numele-Ți Sfânt,
Cât vom trăi peacest pământ!

08/10/17, Barcelona -Lucica Boltasu