Te caut prin anotimpurile confuze

Dorul meu, a mea salvare,
Te urmez mereu pe cale.
Prin anotimpurile scurse,
Îmi plâng vremurile pierdute:
M-au amăgit, m-am rătăcit,
Acum adun amar și plânset,
Coșcovitul meu suflet așteaptă să vii,
Iubitul meu din Veșnicii.
Îți scriu în fiecare zi,
În zile cu nori, cu stele-n nopți.

În cal, nu-mi stau soare, vânt;
Pulbere din polen am făcut,
Cerneală să-mi scriu dorul de Tine
Și cât de singur sunt în lume.
Trecutul tăcut stă sub ivăr,
Zilnic, în cartea inimii îl văd,
Adun buchet de trandafiri, de nufăr,
Covor să aștern când Te văd,
Din crini să împletesc cunună
Împreună cu credința-mi bună.

Deznădejdea cruntă mă intrigă,
Mă vrea la pământ doborâtă.
Smerită în rugi eu le stopez
Cu credința, nădejdea și al meu crez.
În cufărul prăfuit din inimă,
Lumina dragostei stă fumegândă.
Printre lacrimi cer îndurare:
Întinde-Ți brațul în încercare,
Citește întrebările din al meu blid,
Dărâmă Doamne, al neputinței zid!

Te caut prin anotimpurile confuze,
Răspuns să-mi lași... Doamne,
Caut drumul să Te întâlnesc,
Urc dealul Gogota să Te găsesc,
Să mă liniștesc, că Te am...
În mine înmugurește al liniștii ram.
Coșul inimii să-l umplu cu dragostea-Ți
Din durerea Sfintelor priviri,
Să-mi dăltuiesc în inimă Cerul Mare,
Așteptarea mea să Te văd pe zare! ...


TOMA COCA, ALGHERO, 09/10/2017