Neascultarea-i foarte vinovată,
Întotdeauna ea este păcat.
Când Saul a călcat porunca dată,
Cu jale Dumnezeu l-a lepădat,

Şi a ales un tânăr ciobănaş,
Pe cel mai mic din fiii lui Işai,
Cel iscusit la harpă şi la caş,
Puternic în credinţă şi bălai.

Şi astăzi, la hotar de veşnicii,
Se numără, din ceruri, caractere.
Se leapădă, se-aleg dintre cei vii,
Pentru coroana slavei ce nu piere.