De m-aş prinde-n hora vieții
Fără a gândi spre mâine,
Roua rece-a dimineții
Nu ai mai preface-n pâine!

Tescuind bobul din vie,
(Dac-aş fi ca cel din lume),
Nimic nu mi-ai da Tu mie,
Nici cunună și nici nume!

Zilnic aș umbla în neguri,
Fără țel, fără hotare,
Jumătăți fără întreguri,
Nu răspuns, doar întrebare!

Doamne, ne trezește! Încă
Nu-i pierdută omenirea,
Ne așează sus pe Stâncă
Și ne dă Tu izbăvirea!

Căci nimic nu poate stinge
Dorul pentru veșnicie,
Cel ce crede-n Tine-nvinge
Orice greu și silnicie!

De m-aş prinde-n horă, Tată,
Cu cei ce-şi "trăiesc viața",
N-aş gusta, nu, niciodată,
Din vorbirea Ta, dulceața!

Ne vorbește Doamne Sfinte
Și ne dă învățătură,
Să ne-aduci zilnic aminte,
De Cuvântul din Scriptură!

16/10/17, Barcelona -Lucica Boltasu