Sunet de trompeta

Iubirea Ta-i adanc in inima-mi sapata
Ca o pecete vie, un vesnic legamant
Tu-mi mangai sufletul cu mana Ta de Tata
Ma tii in brate-n drumul meu de pe pamant.

Prin vai de intristare, negre si adanci,
Ma porti… si plangi alaturi pas cu pas,
Esti langa mine-apoi pe munte, sus pe stanci
Si imi soptesti: Rabdare, doar putin a mai ramas.

In pieptul slab imi clocoteste vesnicia,
Si chiar de-i toamna-n trupu-mi efemer
Eu nu imi pot ascunde bucuria,
Caci ochii mei au doruri dupa Noul Cer.

In miez de noapte tot mai des aud… in departare
Un fosnet, o melodie noua si discreta,
Rasuna, parca un sofar duios… ca o chemare
Sau poate, poate…e un sunet de trompeta!