Se mai întâmplă ca în viață
Să fii de alți oameni respins
Și-atunci te întristezi la față:
Ești lepădat parcă și-nvins.
Și se coboară peste suflet
Tristețea precum nori de plumb
Care-l închid să n-aibă muget
Și să se zbată mut plângând.
Iar mai apoi și disperarea
Se lasă precum o perdea
De beznă ca să-nchidă zarea,
Nimic spre-a nu se mai vedea.
***
***
***
Mâine, în zorii dimineții
Vei auzi pe cer cântări
Va răsări Soarele vieții
Între pământ și cer, pe nori!
Vei auzi chemarea dulce
Și-o voce cum n-ai auzit
Vocea Acelui ce pe cruce
La pieptu-i veșnic te-a primit.
Te va chema chiar El, pe nume:
-"Ridică-te!", și vei pleca
Vei părăsi această lume
Când din trompetă va suna.
***
Jos, pe pământul de durere
Ai fost mereu derâs, respins
Eșecuri multe ți-au dat fiere
Și-n ele-ai fost mereu cuprins.
Însă ceva de căpetenie
În viața ta, tu ai făcut:
Că ai trăit-o în sfințenie
Și te-ai luptat cât ai putut.
Că ai ales calea eternă
Și ai crezut în Dumnezeu
Chiar dacă traiul ți-a fost pernă
De suferință și de greu.
Că în Hristos ți-ai pus viața
Și ai urmat Cuvântul Său
Că ai crezut în dimineața
Plecării-n cer, la Dumnezeu!
***
Mâine, în zori, pe nori de slavă
Tu vei uita c-ai fost respins
Și-n muzica cea mai suavă
Cu brâul gloriei vei fi-ncins!
Iar sufletul care odată
A fost ca-n lanțuri ferecat
Se va-mbrăca-n slava curată
Uitând cum fost-a alungat!
***
Acesta-ți fie dar alinul
Suflet iubit, de ești respins:
Când El va răsări, Divinul
De slava Lui vei fi cuprins.
Exemplu ți-e chiar El, Eternul:
Respins de lume, părăsit
Dar după ce-a călcat infernul
În cer cu glorie-a fost primit.
În lume vom avea necazuri
Căci lumea zace în cel rău
Dar dincolo de-a ei zăgazuri
Ne-așteaptă-n ceruri Dumnezeu!
Mai bine e în umilință
Respins aici... dar SUS primit
Decât acum cu prisosință
Primit dar mâine izgonit.