- Apocalipsa 19:1 După aceea, am auzit în cer ca un glas puternic de gloată multă, care zicea: „Aleluia! Ale Domnului Dumnezeului nostru sunt mântuirea, slava, cinstea şi puterea!
- Apocalipsa 19:2 Pentru că judecăţile Lui sunt adevărate şi drepte. El a judecat pe curva cea mare, care strica pământul cu curvia ei, şi a răzbunat sângele robilor Săi din mâna ei.”
- Apocalipsa 19:3 Şi au zis a doua oară: „Aleluia! Fumul ei se ridică în sus în vecii vecilor!”
- Apocalipsa 19:4 Şi cei douăzeci şi patru de bătrâni şi cele patru făpturi vii s-au aruncat la pământ şi s-au închinat lui Dumnezeu, care şedea pe scaunul de domnie. Şi au zis: „Amin! Aleluia!”
- Apocalipsa 19:5 Şi din scaunul de domnie a ieşit un glas care zicea: „Lăudaţi pe Dumnezeul nostru, toţi robii Lui, voi, care vă temeţi de El, mici şi mari!”
- Apocalipsa 19:6 Şi am auzit ca un glas de gloată multă, ca vuietul unor ape multe, ca bubuitul unor tunete puternice, care zicea: „Aleluia! Domnul Dumnezeul nostru cel Atotputernic a început să împărăţească.
- Apocalipsa 19:7 Să ne bucurăm, să ne veselim şi să-I dăm slavă! Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit
- Apocalipsa 19:8 şi i s-a dat să se îmbrace cu in subţire, strălucitor şi curat.” (Inul subţire sunt faptele neprihănite ale sfinţilor.)
- Apocalipsa 19:9 Apoi mi-a zis: „Scrie: Ferice de cei chemaţi la ospăţul nunţii Mielului!” Apoi mi-a zis: „Acestea sunt adevăratele cuvinte ale lui Dumnezeu!”
- Apocalipsa 19:10 Şi m-am aruncat la picioarele lui ca să mă închin lui, dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, care păstrează mărturia lui Isus. Lui Dumnezeu închină-te!” (Căci mărturia lui Isus este duhul prorociei.)
- Apocalipsa 19:11 Apoi am văzut cerul deschis şi iată că s-a arătat un cal alb! Cel ce sta pe el se cheamă „Cel credincios” şi „Cel adevărat” şi El judecă şi Se luptă cu dreptate.
- Apocalipsa 19:12 Ochii Lui erau ca para focului; capul îl avea încununat cu multe cununi împărăteşti şi purta un nume scris pe care nimeni nu-l ştie decât numai El singur.
- Apocalipsa 19:13 Era îmbrăcat cu o haină înmuiată în sânge. Numele Lui este: „Cuvântul lui Dumnezeu”.
- Apocalipsa 19:14 Oştile din cer Îl urmau călare pe cai albi, îmbrăcate cu in subţire, alb şi curat.
- Apocalipsa 19:15 Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită, ca să lovească neamurile cu ea, pe care le va cârmui cu un toiag de fier. Şi va călca cu picioarele teascul vinului mâniei aprinse a atotputernicului Dumnezeu.
- Apocalipsa 19:16 Pe haină şi pe coapsă avea scris numele acesta: „Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor”.
- Apocalipsa 19:17 Apoi am văzut un înger care stătea în picioare în soare. El a strigat cu glas tare şi a zis tuturor păsărilor care zburau prin mijlocul cerului: „Veniţi, adunaţi-vă la ospăţul cel mare al lui Dumnezeu,
- Apocalipsa 19:18 ca să mâncaţi carnea împăraţilor, carnea căpitanilor, carnea celor viteji, carnea cailor şi a călăreţilor şi carnea a tot felul de oameni, slobozi şi robi, mici şi mari!”
- Apocalipsa 19:19 Şi am văzut fiara şi pe împăraţii pământului şi oştile lor, adunate ca să facă război cu Cel ce şedea călare pe cal şi cu oastea Lui.
- Apocalipsa 19:20 Şi fiara a fost prinsă. Şi, împreună cu ea, a fost prins prorocul mincinos, care făcuse înaintea ei semnele cu care amăgise pe cei ce primiseră semnul fiarei şi se închinaseră icoanei ei. Amândoi aceştia au fost aruncaţi de vii în iazul de foc, care arde cu pucioasă.
- Apocalipsa 19:21 Iar ceilalţi au fost ucişi cu sabia care ieşea din gura Celui ce şedea călare pe cal. Şi toate păsările s-au săturat din carnea lor.
- Apocalipsa 20:1 Apoi am văzut coborându-se din cer un înger care ţinea în mână cheia adâncului şi un lanţ mare.
- Apocalipsa 20:2 El a pus mâna pe balaur, pe şarpele cel vechi, care este diavolul şi Satana, şi l-a legat pentru o mie de ani.
- Apocalipsa 20:3 L-a aruncat în adânc, l-a închis acolo şi a pecetluit intrarea deasupra lui, ca să nu mai înşele neamurile, până se vor împlini cei o mie de ani. După aceea, trebuie să fie dezlegat pentru puţină vreme.
- Apocalipsa 20:4 Şi am văzut nişte scaune de domnie; şi celor ce au şezut pe ele li s-a dat judecata. Şi am văzut sufletele celor ce li se tăiase capul din pricina mărturiei lui Isus şi din pricina Cuvântului lui Dumnezeu şi ale celor ce nu se închinaseră fiarei şi icoanei ei şi nu primiseră semnul ei pe frunte şi pe mână. Ei au înviat şi au împărăţit cu Hristos o mie de ani.
- Apocalipsa 20:5 Ceilalţi morţi n-au înviat până nu s-au sfârşit cei o mie de ani. Aceasta este întâia înviere.
- Apocalipsa 20:6 Fericiţi şi sfinţi sunt cei ce au parte de întâia înviere! Asupra lor a doua moarte n-are nicio putere; ci vor fi preoţi ai lui Dumnezeu şi ai lui Hristos şi vor împărăţi cu El o mie de ani.
- Apocalipsa 20:7 Când se vor împlini cei o mie de ani, Satana va fi dezlegat
- Apocalipsa 20:8 şi va ieşi din temniţa lui ca să înşele neamurile care sunt în cele patru colţuri ale pământului, pe Gog şi pe Magog, ca să-i adune pentru război. Numărul lor va fi ca nisipul mării.
- Apocalipsa 20:9 Şi ei s-au suit pe faţa pământului şi au înconjurat tabăra sfinţilor şi cetatea preaiubită. Dar din cer s-a coborât un foc care i-a mistuit.
- Apocalipsa 20:10 Şi diavolul, care-i înşela, a fost aruncat în iazul de foc şi de pucioasă, unde sunt fiara şi prorocul mincinos. Şi vor fi munciţi zi şi noapte în vecii vecilor.
- Apocalipsa 20:11 Apoi am văzut un scaun de domnie mare şi alb şi pe Cel ce şedea pe el. Pământul şi cerul au fugit dinaintea Lui şi nu s-a mai găsit loc pentru ele.
- Apocalipsa 20:12 Şi am văzut pe morţi, mari şi mici, stând în picioare înaintea scaunului de domnie. Nişte cărţi au fost deschise. Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea.
- Apocalipsa 20:13 Marea a dat înapoi pe morţii care erau în ea; Moartea şi Locuinţa morţilor au dat înapoi pe morţii care erau în ele. Fiecare a fost judecat după faptele lui.
- Apocalipsa 20:14 Şi Moartea şi Locuinţa morţilor au fost aruncate în iazul de foc. Iazul de foc este moartea a doua.
- Apocalipsa 20:15 Oricine n-a fost găsit scris în cartea vieţii a fost aruncat în iazul de foc.
- Apocalipsa 21:1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
- Apocalipsa 21:2 Şi eu am văzut coborându-se din cer, de la Dumnezeu, cetatea sfântă, Noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
- Apocalipsa 21:3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei şi ei vor fi poporul Lui şi Dumnezeu Însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
- Apocalipsa 21:4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
- Apocalipsa 21:5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
- Apocalipsa 21:6 Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
- Apocalipsa 21:7 Cel ce va birui va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui şi el va fi fiul Meu.
- Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
- Apocalipsa 21:9 Apoi unul din cei şapte îngeri care ţineau cele şapte potire pline cu cele din urmă şapte urgii a venit şi a vorbit cu mine şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
- Apocalipsa 21:10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se cobora din cer, de la Dumnezeu,
- Apocalipsa 21:11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră preascumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
- Apocalipsa 21:12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
- Apocalipsa 21:13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi şi spre apus, trei porţi.
- Apocalipsa 21:14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
- Apocalipsa 21:15 Îngerul care vorbea cu mine avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
- Apocalipsa 21:16 Cetatea era în patru colţuri şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
- Apocalipsa 21:16 Greceşte: stadii.
- Apocalipsa 21:17 I-a măsurat şi zidul şi a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
- Apocalipsa 21:18 Zidul era zidit de iaspis şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
- Apocalipsa 21:19 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia, de halchedon; a patra, de smarald;
- Apocalipsa 21:20 a cincea, de sardonix; a şasea, de sardiu; a şaptea, de crisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
- Apocalipsa 21:21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
- Apocalipsa 21:22 În cetate n-am văzut niciun Templu, pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul sunt Templul ei.
- Apocalipsa 21:23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu şi făclia ei este Mielul.
- Apocalipsa 21:24 Neamurile vor umbla în lumina ei şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
- Apocalipsa 21:25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
- Apocalipsa 21:26 În ea vor aduce slava şi cinstea neamurilor.
- Apocalipsa 21:27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună, ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.
- Apocalipsa 22:1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
- Apocalipsa 22:2 În mijlocul pieţei cetăţii şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea neamurilor.
- Apocalipsa 22:3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
- Apocalipsa 22:4 Ei vor vedea faţa Lui şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
- Apocalipsa 22:5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
- Apocalipsa 22:6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul Dumnezeul duhurilor prorocilor a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile care au să se întâmple în curând.”
- Apocalipsa 22:7 „Şi, iată , Eu vin curând ! Ferice de cel ce păzeşte cuvintele prorociei din cartea aceasta!”
- Apocalipsa 22:7 Sau: repede.
- Apocalipsa 22:8 Eu, Ioan, am auzit şi am văzut lucrurile acestea. Şi după ce le-am auzit şi le-am văzut, m-am aruncat la picioarele îngerului care mi le arăta, ca să mă închin lui.
- Apocalipsa 22:9 Dar el mi-a zis: „Fereşte-te să faci una ca aceasta! Eu sunt un împreună-slujitor cu tine şi cu fraţii tăi, prorocii, şi cu cei ce păzesc cuvintele din cartea aceasta. Închină-te lui Dumnezeu.”
- Apocalipsa 22:10 Apoi mi-a zis: „Să nu pecetluieşti cuvintele prorociei din cartea aceasta. Căci vremea este aproape.
- Apocalipsa 22:11 Cine este nedrept să fie nedrept şi mai departe; cine este întinat să se întineze şi mai departe; cine este fără prihană să trăiască şi mai departe fără prihană. Şi cine este sfânt să se sfinţească şi mai departe!”
- Apocalipsa 22:12 „Iată , Eu vin curând şi răsplata Mea este cu Mine, ca să dau fiecăruia după fapta lui.
- Apocalipsa 22:13 Eu sunt Alfa şi Omega, Cel dintâi şi Cel de pe urmă, Începutul şi Sfârşitul.
- Apocalipsa 22:14 Ferice de cei ce îşi spală hainele, ca să aibă drept la pomul vieţii şi să intre pe porţi în cetate!
- Apocalipsa 22:15 Afară sunt câinii , vrăjitorii, curvarii, ucigaşii, închinătorii la idoli şi oricine iubeşte minciuna şi trăieşte în minciună!
- Apocalipsa 22:16 Eu , Isus, am trimis pe îngerul Meu să vă adeverească aceste lucruri pentru Biserici. Eu sunt Rădăcina şi Sămânţa lui David, Luceafărul strălucitor de dimineaţă.”
- Apocalipsa 22:17 Şi Duhul şi Mireasa zic: „Vino!” Şi cine aude să zică: „Vino!” Şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea, să ia apa vieţii fără plată!
- Apocalipsa 22:18 Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceasta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta.
- Apocalipsa 22:19 Şi, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărţii acestei prorocii, îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieţii şi din cetatea sfântă, scrise în cartea aceasta.
- Apocalipsa 22:20 Cel ce adevereşte aceste lucruri zice: „Da , Eu vin curând.” Amin! Vino, Doamne Isuse!
- Apocalipsa 22:21 Harul Domnului Isus Hristos să fie cu voi cu toţi! Amin.
Cetatea sfântă, noul Ierusalim
Autor:
Afin Hamat
|
Album:
fara album
|
Tematica:
Diverse
Resursa adaugata de profesorul_hamat in 20/10/2017
Resursa adaugata de profesorul_hamat in 20/10/2017
Referințe
Apocalipsa 21:23
[23]Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.
Cetatea sfântă, noul Ierusalim
1.Văzut-ai tu cerul vreodată?
Atins-ai tu norii înalți?
Văzut-ai tu pe Domnul față-n față?
Și alaiul Său de sfinți curați?
2.Văzut-ai tu Cetatea pregătită?
Cu străzile-i poleite de aur curat,
Văzut-ai tu cum e luminată?
De slava Dumnezeului celui prea înalt.
3.Căci în curând ni se va arăta,
Noul Ierusalim, cetatea mult promisă,
Și în ea doar acei vor intra,
Ce nu au trăit în fărdelege și minciună.
4.Nimic întinat nu va intra în ea,
Ci doar acei scriși în cartea vieții,
Căci ei vor aduce slava și cinstea,
Și vor bea fără plată din izvorul apei vieții.
5.Porţile ei nu se vor închide ziua,
Fiindcă în ea nu va mai fi noapte,
Dar ferice de cei ce își vor spăla haina,
Ca să intre pe ale sale porți în cetate.
6.Ce mare va fi bucuria,
Dacă Domnul pe nume mă va striga,
Iar eu bucuros voi exclama: -Aleluia!
Slavă Domnului celui ce mă va salva.
7.Atunci ne vom bucura, veseli și-I vom da slavă!
Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit,
Iar ochii noștri vor fi șterși de orice lacrimă,
Fiindcă moarte nu va fi și nici vreun tânguit.
8.Spală-te și schimbă-ți hainele în cele de nuntă,
Fă și o schimbare, azi, în dreptul tău,
Pregătește-te să primești marea cunună,
Ce-a pregătit-o Domnul sufletului tău.
Amin
@TM, 12.10.2017, Afin Hamat
[23]Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună ca s-o lumineze, căci o luminează slava lui Dumnezeu și făclia ei este Mielul.
Cetatea sfântă, noul Ierusalim
1.Văzut-ai tu cerul vreodată?
Atins-ai tu norii înalți?
Văzut-ai tu pe Domnul față-n față?
Și alaiul Său de sfinți curați?
2.Văzut-ai tu Cetatea pregătită?
Cu străzile-i poleite de aur curat,
Văzut-ai tu cum e luminată?
De slava Dumnezeului celui prea înalt.
3.Căci în curând ni se va arăta,
Noul Ierusalim, cetatea mult promisă,
Și în ea doar acei vor intra,
Ce nu au trăit în fărdelege și minciună.
4.Nimic întinat nu va intra în ea,
Ci doar acei scriși în cartea vieții,
Căci ei vor aduce slava și cinstea,
Și vor bea fără plată din izvorul apei vieții.
5.Porţile ei nu se vor închide ziua,
Fiindcă în ea nu va mai fi noapte,
Dar ferice de cei ce își vor spăla haina,
Ca să intre pe ale sale porți în cetate.
6.Ce mare va fi bucuria,
Dacă Domnul pe nume mă va striga,
Iar eu bucuros voi exclama: -Aleluia!
Slavă Domnului celui ce mă va salva.
7.Atunci ne vom bucura, veseli și-I vom da slavă!
Căci a venit nunta Mielului; soţia Lui s-a pregătit,
Iar ochii noștri vor fi șterși de orice lacrimă,
Fiindcă moarte nu va fi și nici vreun tânguit.
8.Spală-te și schimbă-ți hainele în cele de nuntă,
Fă și o schimbare, azi, în dreptul tău,
Pregătește-te să primești marea cunună,
Ce-a pregătit-o Domnul sufletului tău.
Amin
@TM, 12.10.2017, Afin Hamat
Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
- Vizualizări: 2155
Opțiuni
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,