De-am trăi în lumea asta așa cum ar trebui
N-am mai suporta minciuna și păcate mii și mii
Am rămâne oameni simpli,oameni calzi,oameni tăcuți
Așa cum de Tatăl nostru,noi am fost cu drag făcuți.
De-am dormi în patul nostru,liniștiți și bucuroși
Binecuvântați de Tatăl,noi copiii credincioși
N-am mai sta treji pentru muncă,cu ochii plecați la vale
L-am sluji pe Creatorul--alergând pe a sa cale.
De-am mânca din farfurie--bunătăți nemăsurate
Dăruite de acela ce-a dus crucea pân'la moarte
Am veghea mai cu putere,împlinind porunca Lui
Și-am fi plini de bucurie la venirea Mirelui.
De-ai lua cununa sfântă în acea sublimă zi
Ai sta pironit cu ochii numai,numai ca să vezi
Și de-ai pune-o ca emblemă,peste capul tău frumos
Te-ai trezi umlând cu Domnul,într-un cer mai luminos!
Am compus această poezie pe data de 07.07.2015,așa gândeam atunci și așa gândesc și acum,sper ca poezia asta să ne facă să ne gândim mai mult la tot ce Dumnezeu ne oferă,la tot ce noi risipim,la tot ce irosim,în timp ce alții nu au parte!Mulțumesc pentru că ai citit!