Cu ce-am greșit, Isuse Doamne
De sunt atât de întristat
Când lacrimi şiroiesc nespuse
De răul ce m-a-învolburat.

De ce sunt plin de indoială
Mă simt precum un prăpădit
O ată scoasă la iveală
Şi vreau ca să mă simt iubit.

Eu nu-s nimic în univers
Îngreunat, sunt plin de vină
Dar în al inimii meu mers
Simțit-am mâna Cea divină.

Da, e ceva ne-închipuit
În lumea cea de pe pământ
În dorul meu cel umilit,
Cuprins de-al dragostei veşmânt.

Ah, ca o floare este viaţa,
Însă când ştii s-o prețuieşti
Se face albă, fina aţa
Şi cu Isus tu vieţuiesti.

E vis, e vis şi feerie
E bucurie pe pământ
Eu vreau să am o viaţă vie
Cu bunul meu Isus Cel sfânt!