Când trec şi se duc toate

Când trec şi se duc toate
Pe-o cale ce-i orânduită,
De când lumea-i amăgită,
Opreşte-te, şi te socoate:
Viaţa cum ţi-a fost trăită,
În rău, sau bine gândită?

Când se duc toate, şi trec
Pe calea de neînturnare
Ducând cu ele spre uitare
Din câte-n lume se petrec,
Nu pui semn de întrebare,
Cât va dura această stare?

În Cartea Sfântă ai răspuns
Şi dacă-l cauţi, îl găseşti
Şi vezi atuncea cine eşti,
De ce Isus a fost străpuns
Venind din slăvile cereşti
La fiii Săi cei pământeşti?

A venit să-nvingă moartea
Prin stăpânirea asupra firii -
Ca omu-n starea nemuririi
Să poată iar să aibă partea
La viaţa cea a neprihănirii
Mai din 'naintea amăgirii.

Flavius Laurian Duverna
30 octombrie 2017