Plâng copacii dezbrăcați de aramă,
De aurul copt de vară la soare.
Își înnoadă crengile grea despărțirea
A câta oară? !

Lacrimi de păsări se-amestecă-n ploaie
Triste sunt, zgribulite pe ramuri.
Vântul colindă nervos după frunze
'N apusul de aur. . .

Scrisă-i pădurea de frunze-adormite
'N culorile toamnei acum obosite.
Plâng azi stejarii cu lacrimi-nnegrite
De dorul zilelor însorite. . .

Ceața-și întinde poala spre deal; mijește a seară,
Privirea-mi aleargă spre ceru-aproape-nstelat,
Unde Domnul, prin șoapta Duhului Sfânt,
Mă așteaptă, Mă cheamă. . .

30 octombrie-2017, Sanda Tulics
Wisc.