Nu-Ti spun mai mult...
Dar Te cuprind
Acolo, unde-n vremi strabune
Minutele-n Etern se-extind.
Stam toti genezici strabatand
Tacerea-ntinderii de ape
Vedem Cuvantul lacrimand
In colturi de clipiri de pleoape...

Ingenuncherea limitarii,
Privirile necutezande,
Cand vor primi-n reintegrare
Chipul iubirii Tale blande ?!
Ce infinit de emisfere!
Cate destine infasori!
Ce dezlegare de mistere
Din inaltimi Tu ne cobori.

Te-as regrai in forme vii
Sub orizonturi de cununa...
Dar vorbele imi sunt pustii
Si teoriile-o minciuna.
Iar in plimbari de vanturi reci
Eu soapta lui invat s-ascult
Si pasii-Ti simt pe unde treci...
Nu-Ti spun mai mult...