Când mă cuprinde teama și gânduri mă frământă
Și valuri fără număr în barca mea lovesc
Mă-nchid în cămăruță și chem a Ta prezență
Să-mi dai puteri pe cale prin foc să biruiesc
Și dacă pașii mei vor rătăci prin valea
De plângeri și suspine, durere și amar
Voi înălța spre ceruri privirea mea pierdută
Și voi sorbi de-acolo nemăsuratul har. . .

Când cerul se-norează și mă cuprinde teama
Și nu mai văd lumina de-atâtea ploi și ceață
Te caut în Sfânta Carte să îmi descoperi Tată
Ce cale mă va duce spre noua dimineață
Și beau din apa vie ce curge din Cuvânt
Iar mâna Ta m-atinge cu dragostea-Ți divină
Și-atunci, cu mulțumire m-aplec la poala crucii
Pentru belșugul vieții și ziua ce-o să vină!

Vulcan-31-10-2017
Mary