Doamne, noi Îţi mulţumim
Că ne dai belşug în toate,
Că veghezi ca noi să fim
Mulţumiţi, pe cât se poate.

Mulţumim că ne ajuţi
Cu puterea Ta divină
Şi că L-ai trims pe Fiu-Ţi
Să ne ia a noastră vină.

Pentru totate-Ţi mulţumim
Şi ne rugăm, Doamne de sus,
Copii ai Tăi să ne numim,
Să fim alături de Isus.

Dă-ne, Doamne-, un loc la Tine
Unde să-Ţi aducem rugi
Şi să ne rugăm de bine
Pentru orbi şi pentru ciungi.

Tu eşti Cel ce dai putere
La bolnav şi păcătos
Prin Isus ce cu durere
Din prăpastie ne-a scos.

Lacrimile-mi curg de-a rândul
Căci mulţi oameni s-au vândut,
Dar cei ce-au primit Cuvântul
Sufletul nu şi-au pierdut.

Vai, pierdut e călătorul
Ce-i călăuzit greşit
Şi nu găseşte Izvorul
Apei Vii: e istovit.


Călătorul care-n viaţă
Merge doar pe drumul drept
Ştie ca să facă faţă
Celui rău, vrăjmaş, nedrept.

Doamne, dă-ne-nţelepciune
Şi iubire sufletească,
Cele bune să se-adune,
Cele rele să pălească.

Oamenii din astă lume
Vor avere, bani, mărire
Pe când alţii, fără nume,
Merg săraci în cimitire.

La ce bun averea toată?
Nu trecem acelaşi vad?
Mergem după judecată
Unii-n rai, alţii în iad.

Dă-ne, Doamne, judecată
Să citim al Tău Cuvânt,
Să îndepărtăm de-ndată
Tot ce-i goană după vânt.

Cine-şi roagă moartea iute
E un laş şi un ateu,
Iar ca ei sunt mii şi sute:
Oameni fără Dumnezeu.

Viaţa asta-i prea frumoasă
Ca s-o terfelim mereu,
Chir de-i grea, totuşi ne pasă
Căci ne-a dat-o Dumnezeu.

Chiar de-o duci mai greu în viaţă
Şi crucea îţi pare grea,
Nu huli, şi ia povaţă:
Asta-i încercarea ta!

Unii-n culmea disperării
Îşi înfig cuţitu-n piept,
Dar un lucru dau uitării:
Că ei nu au acest drept!

Pe alţii Satana-i pune
Să ucidă pe cel drept,
Însă uită-un lucru-anume:
Că ei nu au acest drept!

Drept de viaţă şi de moarte
Are numai Dumnezeu,
Şi-L iubesc, căci El împarte
Mântuirea ce-o vreau eu!

De aceea, Doamne sfinte,
Eu Te rog fierbinte-acum
Să mă-ndrumi tot înainte,
Spre al raiului scump drum,

Căci în viaţa asta scurtă
N-avem altceva mai sfânt
Decât mila Ta cea multă...
Restu-i goană după vânt.