Pomul care nu rodeşte...

Pomul care nu rodeşte,
Este aruncat în foc,
La nimic nu foloseşte,
Şi se pune altu-n loc,

Când de roade e secat,
Se usucă noduros,
De nimeni nu-i curăţat,
Căci, nu mai e de folos...

Aşa-i omul ce trăieşte
Fără rost pe acest pământ:
Nimic nu mai preţuieşte,
Răutăți doar are în gând...

Mintea lui rele urzeşte,
Inima, e şi mai rea...
Iar când poate, le împlineşte,
Nu-i pasă de nimenea.

Aceşti oameni, niciodată,
Nu vor merge la Hristos.
Sus, în lumea minunată,
Loc nu au, ei rămân jos,

Și vor sta în suferință
Căci Satan e crud și rău
Ei n-au avut biruință
N-au slujit pe Dumnezeu

Și va fi durere mare,
Focu-n veci, va fumega...
Va fi jale, supărare,
Lacrimile, n-or seca...

Căci ei roade n-au adus
Au făcut, ce au voit.
Nu L-au slujit pe Isus!
De la drum, au rătăcit.

Ca pe pomul cel uscat,
Focu, l îi va aştepta
Calea spre cer n-au urmat
Isus, Îi va lepăda.

Amin

Câmpia Turzii, 11 octombrie 2017