Psalmul 42
Autor: Gigi Stanciu  |  Album: Psalmi  |  Tematica: Incurajare
Resursa adaugata de stanciugigi in 04/11/2017
Îl văd cum caută 'nverșunat,
Îi simt dorința arzătoare
De-a bea din apa de izvor
Cu-o sete grea, chinuitoare,
De parcă ar fi dorința mea
De a simții prezența Ta,
Săracul cerb, n-aș vrea să-l văz'
Ascuns în huma temătoare.

Așa cum ființa mea te vrea,
Nici foamea nu m-ar piedica,
Nici setea cât ar fi de mare
N-ar pune lanțuri la hotare,
Căci părtășia mea cu Tine
E bucuria cea mai mare,
Dar nu te văd și rău îmi pare.

Cu lacrimi mă hrănesc, jelind,
Curgând șiroaie zi și noapte,
Umplând paharul neputinței
Dar Tu mă vezi și ști că doare,
Umplând burduful plin de lacrimi
Ca mărturie viitoare
Acelora ce mă hulesc
Și râd de mine-ncontinuare.

Iar ei...
Cu câtă răutate-ntreabă:
Unde-i Domnul tău?
Iar eu...
Îmi vărs focul în mine,
În țara stearpă și pustie,
Cuprins de-o mare disperare.

Ce sărbătoare mai era!
Și cum mergeam la adunare
Înconjurat de oameni mii,
Spre casa Ta
Și-a Ta lucrare.

Un gând mă sâcâie profund
Și-mi strânge rana ce mă doare ,
Credința mea este mai mică?
Căci teama-mi crește-ncontinuare!
Nădejdea mea e la pământ
Iar întristarea-i tot mai mare.

Cât va mai ține mă întreb,
De ce e marea în furtună?
Căci iată, huma e la gât
Iar disperarea mă sugrumă.

Sus inimă!
De ce ești tristă
Când harul e aici cu tine?
Aprinde-ți iar speranța-n vine
Și vino ca să-l lauzi pe Domnul,
Căci El îți dă din nou salvare.

O, tu suflete al meu
O, tu vale din Acor
Și voi vremuri ce ați fost,
Nu ați lăsat lumină-n mine?

E rod să mă gândesc la tine,
Și-al dragostei hotar îl simt ,
Amarul, Tu mi-l scoți din mine
Chiar dacă valuri reci mă-mping
Și-aud lătratul lor, cu colți
Ce mă întreabă sfidător:
De ce nu e aici, cu tine?

Ei oasele-mi zdrobesc, râzând
Iar disperarea mă-nfășoară
Și cât aș vrea în locul lor
S-aud cântări... de odinioară.

Prigoana lor mă îndârjește
Să vin grăbit în rugăciune
Și chiar de sunt mâhnit și plâng,
Eu mă îndrept cu al meu gând
Că tu ești bun și credincios
Și hotărăsc să spun la toți
Că tu ești mântuirea mea,
Chiar de talazuri sunt zdrobite
De valuri reci, nesocotite
Și-oricât aș fi eu de departe
Tu ești cu mine, ești aici
La fel cum fosta-i în cetate!


Până în acest moment nu au fost adăugate comentarii.
Statistici
  • Vizualizări: 1647
Opțiuni