La poala crucii Tale, m-am oprit...


La poala crucii Tale, m-am oprit
Şi plâng Isus, cu atâta amărăciune,
Căci inima, mi-e plină, sunt mâhnit...
Iar gura mea, Te cheamă cu suspine.

O, Doamne, cât de greu ai pătimit...
Te-a mistuit necazul, suferinţa,
Dar, nici o clipă nu Te-ai răzgândit
Ci ai luptat, să capeţi biruinţa

Ca orice om, durerea ai simţit
Şi biciul greu, care cu foc lovea...
Spre a mea salvare ai suferit cumplit,
Viaţa Ţi-ai dat, pentru fiinţa mea.

Acum eu plâng, jelind cu amărăciune
Căci ştiu că pentru mine ai murit.
Atâtea am pe inimă a-Ţi spune...
La poala crucii Tale, m-am oprit...

Sunt obosit, pe-a vieții cale trag
Dar cu nimic de preț nu m-am ales,
Căci n-am stat lângă Tine, Tată drag
Și ce m-ai învățat, n-am înțeles

Cu ochii plini de lacrimi şi oftând,
Eu murmur rugăciuni necontenit.
Doar chipul Tău Îl văd, e-n al meu gând.
Îţi mulţumesc, Mântuitor iubit!

Ai milă de un om făr judecată
Ce-n propria-i putere s-a încrezut
Mai iartă Domane pe-al Tău rob odată
Dă-i șanse să o ia de l-a început

Îţi mulţumesc Isus, viaţă mi-ai dat,
Eşti singurul care mă mai iubeşte.
Din jugul morţii m-ai eliberat,
Cu Tine eu voi sta! Mă ocroteşte!

Amin

Câmpia Turzii, 13 octombrie 2017