Mama ramane un soare
Ce-atarna pe bolta frum'setii,
Intaiul cuvant nerostit
Din abecedarele vietii...
E fi'nta ce-adorme cu mine
Cand trupu-i trudit de o boala.
Iar la-al meu suspin
In miez de noapte se scoala.

Mama e leaganul sacru,
In care-s aduceri aminte
E taina,
Ce n-o poti sopti in cuvinte
Ce sta in candoarea din primul sarut,
Si-n pasul dintai,
Ce-alaturi de ea l-ai facut...

Mama-i ceva ce-n mine ramane,
Ca sunetul marii
In largul de-oceane batrane
E-n zambetul pur de copil
Si-o parte din fata-i senina,
ac roua ce cade-n petale de crin
Atunci, cand se face lumina.

Mama ma stie copilul balai,
Ce-asculta povesti despre cer,
Povesti despre ingeri ce zboara prin rai...
Si seara, atunci cand vrea sa se culce,
Ii cere sa-i dea
Sarutul ei dulce.

Mama, ce-nsemni pentru mine?
Esti sfantul mister
Ce zboara in zumzet de-albine...
Te caut mereu
Si-ncerc obosit sa te definesc,
Pe nume sa-ti spun:
"MAMA! ce mult te iubesc!"