E toamnă târzie. Natura suspină
Cu lacrimi de gheață și flori de lumină.
Și-n zilele scurte, albite de ploi,
Culeg strălucirea speranțelor noi.

Privesc ruginiul în rouă și ceață
Și gândul mă poartă la cald și la viață.
Și chiar dacă plouă, și tremur în vânt,
Mă bucur de toamna bogată, și cânt.

Și urc pe cărarea de har și culori
Mai sus, tot mai sus, printre stele și sori.
Iubirea de Cer mi-e tot mai senină
Și sufletul cald și plin de lumină!

Florești, Cluj