Cea mai frumoasa Toamna-n viata mea

Cea mai frumoasa Toamna-n viata mea,
Sfarsit de Octombrie, undeva departe-n amintire,
Ai coborat din ceruri ca o raza de lumina, ca o stea,
Si ai nascut in sufletu-mi o noua, unica, iubire.

Ceva special, ce nu am cunoscut ‘nainte
Un sentiment ce nu il pot descrie,
A fost iubirea, dragostea adanca… de parinte,
Traita doar, in cea mai indrazneata fantezie.

Soapte de inger erau plansul tau si ganguritul,
Iar orice zambet era rupt din Paradis,
Vedeam in ochii tai senini doar rasaritul
Si dragostea din inima-mi de tata, pe vecie ti-am promis!

Primele vorbe spuse cu atata gingasie
Le voi pastra in suflet pentru totdeauna…. “inramate”
In univers cea mai frumoasa melodie,
Cele mai scumpe pietre nestemate.

Iar mai tarziu,…cand te-am lasat de mana,
Primii pasi! Simt parca si acum ca ma sufoc.
Ai fost, ca-n cele mai frumoase povestiri….o Zana
Ce topaiai ca fetele incepatoare prinse-n joc.

Clepsidra anilor se scurge prea usor,
Penita scrie, mult prea iute, pe a timpului tablita
Ii multumesc Lui Dumnezeu ca te-a trimis la mine-n zbor,
Un inger in viata mea, pe veci a mea fetita!

Ai fost si esti o binecuvantare pentru noi,
Cu mama ta-mpreuna, te iubim, mai mult ca viata
Si de-am putea am da iar timpul inapoi,
Sa fie inca-o dat’ aceeasi zi de toamna, sfarsit de-Octombie, dimineata!