Unde-alergi așa grăbit călător pe drumul vieții
De pornești în goana ta chiar din zorii dimineții
Fără-a te pleca în rugă. . . fără a privi spre cer
Să ceri milă și-ndurare peste traiul efemer?

Unde-alergi așa grăbit. . . care-i țelul vieții tale
Călător pierdut în lumea de suspine și de jale?
Ce comori aduni la pieptul unde inima-i de gheață
Și nu știe ce-i iubirea. . . și nu știe-a ei dulceață?

Unde-alergi așa grăbit. . . nu vezi tu că pumnii-s goi?
Nu vezi timpul că se scurge și nu vine înapoi?
Stai și cugetă o clipă. . . ce ai strâns. . . ce-ai adunat?
Câte vise-ai împlinit? Câtă dragoste ai dat?

Unde-alergi așa grăbit. . . nu vezi câtă frumusețe
Te întâmpină în zori și apoi îți dă binețe?
Și în goana ta nebună de când oare n-ai privit
Frumusețea ce-o pictează soarele în asfințit?

O, de-ai înțelege tu, călător ce-alergi mereu
Că menirea ta în lume e să fii cu Dumnezeu
Poate-atunci ai alerga către cerul veșnic sfânt
Cu Iubirea călăuză și putere din Cuvânt!

Vulcan-06-11-2017
Mary