De câte ori, n-ating pământul
Cu lacrimi scurse-n suferință,
Cu istoviri și întrebări,
Ce-mi amintesc de neputință?

De câte ori, trimit spre cer,
Rouă-născută-n biruință
Ce vrea s-ajungă la-al Lui har
Și sfânta Sa credință?

De câte ori, mă uit la cer,
Și parc-aștept să se deschidă,
Să vină sfântul lui Israel
La piept să mă cuprindă? . . .

O, de câte ori trimit în lacrimi
Iubiri ce-n lume rostul nu-și găsesc,
Și-aștept răspunsul perlelor trimise,
Din mâna sfântă-a Celui ce-L iubesc?

7 noiembrie-2017
Sanda Tulics
Wisconsin