Motto"" Credincios este Domnul: El vă va întări și vă va păzi de cel rău."" Amin!
2 Tesaloniceni 3:3.

Se apropie vremuri grele
Parcă vin în fugă,
Că Satan prin toate cele
Vrea să ne distrugă.

Vrea să ducă la pierzare
Familia creștină
Și pe credincioșii care
Domnului se-nchină.

Însă noi nu suntem singuri
În acest război,
Fiindcă știm, acum și pururi,
Că Tu ești cu noi.

Doamne, dă-ne dup-a Ta voință
Un Iosua de altădată
Plin de har și de credință
Din rău să ne scoată.

Și-n loc de arme lumești -
Suliți și oțele,
Dă-i arme duhovnicești
Și-mbracă-l cu ele.

Pune-n sânul ființei sale
Ale luminii arme;
Doamne, dă-i puteri să scoale
Neamul care doarme!

Dă-i puteri ca să-l trezească
Din acest somn greu,
Ca împreună să slujească
Doar lui Dumnezeu.

Dă-ne, Doamne, dregătorul
Cum era Neemia,
Care-a ridicat poporul
Oprind blasfemia.

Că mult dorea să vadă iară
Zidul înălțat,
Că ajunseseră de-ocară
Cu el dărâmat.

Și auzind a lui chemare
Cei din Ierusalim
Au răspuns cu-nflăcărare:
'Ne sculăm și să zidim!'

Doamne, pune-n noi dorința
Ca-n acest război
Să ne dăm toată silința
Să zidim și noi.

Și-n lucrările-Ți divine
Fă-ne ziditori,
Ca să fim, Doamne, cu Tine
Împreună-lucrători.

Să zidim cu drag în casă
Și-n lume cu folos,
Dar și-n Biserica Aleasă
Și iubită de Hristos.

Când cu dragoste zidește
Orice încheietură,
Și Biserica va crește
Cu-aceeași măsură.

Doamne, scoate lucrători
În orice adunare,
Să nu stăm nepăsători
Că secerișu-i mare.

Scoate, Doamne, tineri iarăși
Cu suflet curat
Ca Daniel și-ai lui tovarăși,
Să nu cadă în păcat.

Să nu se spurce cu mâncare
Din a împăratului,
Nici s-aducă o închinare
Idolatră chipului.

Din tinerii care Te cheamă,
Doamne, dintre ei
Scoate slujitori de seamă
Precum Timotei.

Avem, Doamne, trebuință
De mame ucenice
Să-și crească fiii în credință,
Ca Lois și Eunice.

De surori gata să slujească
Cu bucurie mare,
Mereu gata să-ostenească
În a Ta lucrare.

Strânge-ne-n lupta aprigă
Într-un singur trunchi,
Că lupta asta se câștigă
Numai pe genunchi.

De cei ce stau în rugăciune
Bogați în credință;
De cei plini de roade bune
Vrednice de pocăință.

De oameni care știu iubi
Și-și iartă greșiții
Și de cei care vor ști
Să mângâie loviții.

De cei ce-și împart pâinea-n două
Cu cel nemâncat,
Și își dau haina lor cea nouă
Celui dezbrăcat.

De cei ce cată să găsească -
Și mereu vor căuta,
Împărăția Ta cerească
Și neprihănirea Ta.

Că cei ce-și pun nădejdea-n Tine
Cu o inimă curată,
Nu vor fi dați de rușine
Doamne, niciodată.

Doamne, știi c-a noastră ființă
E slabă și plăpândă;
Întărește-ne-n credință!
Doamne, dă izbândă! Amin!