Ne împinge inima spre vamă

Ne împinge inima spre vamă
Și-ți tatonăm prezența-n gând,
Că-n inimă, iubită mamă,
Tu vie ești, de bună seamă;
De-aici, nu vei muri nicicând!

Ca niște pui de rândunică,
Ne-am luat zborul și-am plecat,
Lăsându-ți sufletul să zică:
„Fira, Ela, Ion, Ionică... ”
Cu-n dor de neînduplecat!

Cu inima scăldată-n lacrimi
Să ne-auzi glasu-ai așteptat
Luptând cu-a vieții grele patimi
Și doar un vânt de sfinte matimi
Durerea ți-a îmbrățișat!

Cu lacrimi stins-ai focu-n Vale
Și sufletul ți-ai adăpat...
Strivind orchestrele rivale,
Smulgeai eternululi chimvale
Să-ți plângi amarul întrupat!

Un dangăd surd le-a strâns pe toate
Din sufletul strivit de dor...
Ne doare că-am rămas departe
Și-n clipa ce-a sosit să-ți poarte
Suflarea într-un etern decor...

Ne împinge inima spre vamă
Și-ți tatonăm prezența-n gând,
Că-n inimă, iubită mamă,
Tu vie ești, de bună seamă;
De-aici, nu vei muri nicicând!

08/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)