Prezența Ta

Prin lume visător pășesc
Și-un dor nutresc pe cale,
Să simt mai mult ce e ceresc
Și roua slavei Tale…


Să te cunosc mai mult aș vrea
Pe Tine, scump Isuse,
Lumea nu are ce să-mi dea,
Având sclipiri apuse!

Dar cum să mă înalț la Tine
Din lumea care piere?
Nu am un Templu ca-n vechime,
Nici Cort de revedere…


N-am un Betel ca altădată,
Nici măreața Cetate…
Cum pot să zbor la Tine, Tată,
Cu aripi dezlegate?

Cum pot o clipă eu să stau
În cereasca-Ti mărire,
Să mă hrănesc și-apoi să dau
Iubire din Iubire… ?

Cum să străbat eu galaxii
Și stele milenare?
N-ai vrea, mai bine, Tu să vii
Lucind pe-a mea cărare?

Și tot privesc și tot privesc
Spre calea ce străluce…

Dar aur fin eu nu zăresc,
Văd luminând o cruce!

Iar un glas dulce și duios
Șoptește cu suspine:
„Vino la crucea lui Hristos,
Să te-ntâlnești cu Mine! ”

„El e Betelul de-altădată
Și Cortul Întâlnirii,
El e cetatea nestricată
Și Templul nemuririi! ”

„Doar prin Hristos ajungi la Mine
Și poți să îmi spui „Tată! ”
Nu mai privi mereu la tine,
La cruce-i slava toată! ”

11. 11. 2017