Ești prea atent
Să nu lași umbre
Și uiți. . .
Dorind să fii corect,
De oglindirea lui în tine
Uitând,
Să te mai uiți
Atent.

Ești prea atent
Să nu atingi,
Să nu lași
Umbre de-ndoială,
Dar ții zapisul
Strâns legat
Și când te uiți
Nu vezi vreo roadă.

De ce atent
Te uiți în jos?
Cât de grăbit
Îți este pasul?
Iar umbra îți rămâne-n loc
Și uiți,
Să-i mulțumești
Cu glasul.

Ești prea atent
La suprafață
Și-n firea ta
Te amăgești:
Eu n-am gustat
Nu-s de ocară!
Spunând:
Eu sunt smerit
Și drept!

Ești prea atent
Să te dezbraci
De omul vechi
Și fapta lui,
Dar haina nouă
Ce ai luat-o
O îmbraci
Doar că-i simbolul lui?

Să fii atent
La haina nouă,
Să aibe-n ea
Îngăduința,
Iar strâns la piept
Cu fir smerit
Să porți cu drag
Făgăduința.

Să îți dorești
Desăvârșirea,
Ca dragostea
Să se-mpătrundă,
Ca din lumina
Ce-o primești
Să nu se-aleagă
Doar o umbră.

Ascultă-ți inima cum bate
Și uită-te atent la El,
Nu te uita la tot ce piere
Ci uită-te mai mult la cer!

Și chiar de mi-ai străpuns urechea Psalmul 40: 6
Cu umbra blândei dimineți, Evrei 10: 1
Acum, când trează-mi e lumina
Văd jertfa unui trup măreț! Evrei 10: 10