Motto: "" Te înalț, Doamne, căci m-ai ridicat și n-ai lăsat pe
vrăjmașii mei să se bucure de mine. ""Amin! Ps. 30: 1.

Mi-e inima mâhnită și plină mi-e de jale
Că am umblat, Isuse, cu lumea pe-a ei cale;
Din fragedă pruncie în părinteasca casă,
Calea-mi de urmat, de alții a fost aleasă.

Și cei care-au ales-o au ținut să mă îndrume
Să merg pe calea lată, cum merge atâta lume,
Zicând că unde-i lume primejdiile lipsesc
Că toți care fac rele, de lume se feresc.

Așa am rătăcit pe cale, Isuse, din neștiință
Și-am fost mereu lovit de chin și suferință. . .
Căzut între tâlhari am fost, bătut și jefuit,
Și-acolo-n drum lăsat crezând că am murit.

Zăceam în drumul lumii, dar nici un trecător
Nu s-a oprit o clipă să-mi vină-n ajutor. . .
Nici unul nu mi-a întins o haină de-nvelit
Văzându-mă zăcând cu trupul dezgolit.

Să mă ridic de jos, unul n-a-ntins o mână
Și am rămas gemând în colb și în țărână;
Dar auzindu-mi vaierul și plânsul dureros,
Doar Tu Te-ai aplecat, Samaritean milos!

Ai uns a mele răni cu balsam vindecător
Și mi-ai șoptit cu milă: 'O, fiu rătăcitor! '
În inimă a pătruns glasu-Ți blând, duios. . .
Bunătatea Ta și mila ridicându-mă de jos.

Când la pieptul Tău, Isuse, iubitor m-ai strâns
Am putut deschide gura hohotind de plâns:
'Căzut am fost, Isuse, în mâini nelegiuite. . .
Strigam după ajutor. . . Dar inimi împietrite

Treceau. . . Și m-au lăsat în groapă și rușine. . .
Dar Tu m-ai ridicat, Isuse, pe stâncă lângă Tine! . . .
La nimeni altul n-am găsit fărâmă de-ndurare. . .
Dar Tu, Isuse, mi-ai venit. . . Întru ajutorare. . .

Peste răni Tu mi-ai turnat din uleiul mântuirii. . .
Și mi-ai pus ca învelitoare o manta izbăvirii. . .
O, Samaritean iubit! . . . Vreau să-Ți mulțumesc că-s viu! . . .
Vreau să Te urmez pe veci. . . Și pe veci al Tău să fiu! '. . .
Amin!