De-aş fi o salcie plângătoare

De-aş fi o salcie plângătoare
Pe-un mal de apă curgătoare,
Mi-ar prelua din dor şi patimi
Abisul cel din mii de lacrimi -
Care mă strânge, şi mă doare.

Ducându-le-n murmur ’n-aval
Eu strajă-oi fi, pe-acelaşi mal,
Continuând să gem, să plâng
De relele... ce-n suflet strâng
Un stăvilar pus, la-l lumii val.

O, de-aş fi ca salcia pletoasă
Cu ramuri vii, ce-n jos se lasă
Aş spune aceeaşi rugăciune
Şi-aş aştepta scumpa minune,
Să-mi pot vede-a cerului casă,

Să-mi îndrept ramurile-n sus
Spre-al vieţii Domn, iubit Isus,
Acel ce-n Jertfa Sa cea mare
Opri-va-mi lacrimile... amare
Prin Dragostea Lui de nespus.

De-aş fi o salcie, în legănare
La a vântului, tandră suflare -
Aş spune-n freamătul cel dulce
Scumpei Iubiri, pusă pe cruce
Că-I mulţumesc pentru salvare!

Şi-n lacrimi ce au curs aş scri'
Pe-al undei val, spre-a se citi
Dorul cel scump de veşnicie,
Prin Dragostea cea-n măreţie
Ce sus la Golgota se răstigni.

Flavius Laurian Duverna
15 noiembrie 2017