Trezeşte-mă!

Dacă odată ar fi să strâng,
A lumii bogăţie ca un rob,
Trezeşte-mă Isuse să scot,
Precum apa mării din adânc,
Mizeria din fiecare por.

Un amalgam de vise ce tind
Din abisuri spre împlinire,
Roiesc ca albinele-n stupine,
Să scoată mierea din Cuvânt,
Ofranda pentru omenire.

În Dragoste-i desăvârşirea,
E armonia cerului divin,
E simfonia coborâtă lin,
Pentru toată Împărăţia
Mărturie a vremilor ce vin.

Ce-ar fi viaţa fără Tine?
Deşertăciune, goană după vânt!
Trezeşte-mă să simt acum vibrând,
Al Tău Cuvânt ce veşnic rămâne
Pentru noi, o flacără arzând.
Amin!