Mi-am coborât durerea in adâncuri
Și lacrimile-amare au devenit
Când stau plecata in a mele gânduri
Și viața pare tristă de trăit

Când simt ca n-are rostul fericirea
Când dragostea nu este foc nestins
Când graiu mi e prea stins sa cant iubirea
Atunci Isus mi e sufletu-n abis

În vale jos e vaiet și suspine
În lacrimi nu-i nici licăr de lumina
Dar jos acolo Te-am găsit pe Tine
Iubirea Ta ce sufletu-alină

Acolo ti-am văzut a Ta durere
Si-am plâns văzând că rana mea
E mai degrabă că si o părere
Pe lângă rana ce-o purtai in palma Ta

De-atuncea Doamne-Ți cer iertare
Și rog Isuse Scump a mă ierta
C-am pus durerea Ta atât de mare
Pe-acelasi loc cu rana mic-a mea.