Geruiți de-atâta suferință,
Ghioceii rugilor-nălțate,
Se dezmorțesc din frigul sufletului,
Și-omătul greu al iernii instalate.
Adulmecă din nou iubirea,
Dincol'de crestele de aur,
Și răzbunarea ceței de balaur.
Ei își înalță alb-corola,
Adulmecând cu saț iubirea,
Atât de dornici de miresmele
În care i-a crescut Psaltirea.
Sunt mai greoi acum 'n urcuș
Dar seva albului le dă speranță,
C-au mai străpuns și alte ierni,
'N credincioșie, cutezanță.
Se bucură de orice rază,
Ei caută lumina, o sărută,
Și-ngenuncheați-n corolele plecate
Emană un parfum. . .
Ce nu se uită!

noiembrie-2017
Sanda Tulics-Wi.