Am învățat în viața mea răbdarea
Și-o tot învăț plângând sub crucea Ta
În miez de noapte dulce e cântarea
Când treci cu mine trista clipă grea

M-ai învățat o, Doamne bucuria
Când lacrimile fata mi o brăzdau
Numai plângând am înțeles că fericirea
Doar cei zdrobiți sub cruce o primeau

Cu Tine Doamne norii mi au fost soare
Iar negura nu-i decât cer senin
De-atunci ma-ntreb ce va putea fi oare
Sa-mi stingă sufletul de Tine plin

Și pacea Doamne Tu m-ai învățat
Dar nu m-ai învățat-o-n bucurie
Când am fost singur, Tu mi-ai arătat
Că liniște-n necaz poate sa fie

În ochii Tăi găsit-am bunătate
Când firea ma făcea sa mă răzbun
Și-am învățat atunci că mai presus de toate
Este să iert, să rabd și să fiu bun

Iar în durerea Ta am învățat iubirea
A Tale lacrimi Doamne m-au eliberat
Din ochii Tăi plecați am învățat smerirea
Iar sângele Tau Doamne, păcatul mi-a iertat

De-atuncea viața mea e-ntruna școală
Iubirea Ta mi e totdeauna țel
Și-nvaț să-mi las la cruce-a mea povară
Când încercările sunt teste fel de fel

Dar știu că-n Tine este biruința
Și știu că viața mea e-n mâna Ta
Iar când în Tine-mi pun toată credința
Învăț că-n toate, voia mea, e-Ta!