Ce-i bucuria pe pământ. . .

Ce-i bucuria pe pământ,
Ori fericirea, dacă este,
Când omu-i fir de iarbă-n vânt
Ivit să scrie o poveste. . . ?

Dar cum să-și piardă șansa oare,
(Când e făcut nemuritor),
De-aș scrie pașii în Splendoare,
Umblând cu-al său Mântuitor,

Cu Însuși Domnul veșniciei,
Ce necuprinsul A creat
Să-i deie un har al bucuriei
Ce nu se termină în veac? !

Strâng cu puterea inimii mele
Și-adun puțin câte puțin,
Sfințenia din toate cele
Ce-mi storc suspin după suspin,

Convins că poartă toate-n ele
O greutate negrăită
De slavă sfântă din acele
Splendori de Slavă Proslăvită. . .

14/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)