Trenul vieții
autor: Nichifor Nicu
24. 11. 2017. ora: 05. 40

Unii urcă-n trenul vieții cu speranță și putere,
Alții mai bătrâni coboară, fără nici o mângâiere.
Unii-s plini de fericire și gândesc că e frumos,
Alții-s triști și fără pace, sunt orfani, făr`de Hristos

Cât de trist că omenirea n-are timp de Dumnezeu,
Se avântă inspre iad zi și noapte tot mereu.
Omenire care fugi după bani și bogăție,
Stai, oprește-te un pic! nu-ți pasă de veșnicie?

Cum parcurgi atâtea gări fără ca să te gândești,
Nici o clipă la Scriptură, nu vrei să te pocăiești?
Trenul vieții se oprește poate azi sau poate mâine,
Spune-mi, lume trecătoare, ce se va-ntâmpla cu tine?

Unde te vei duce, lume, la sfârșitul drumului,
Ce ai să răspunzi atunci, înaintea Domnului?
Care îți va fi scutirea și motivul, lume tristă,
Ori, tu înca tot mai crezi că El azi nu mai există?

Ia privește-n jur o clipă și încearcă să-nțelegi,
Ca e timpul potrivit și momentul să-L alegi.
Dumnezeu mai bate azi și mai bate chiar și mâine,
Dar, răspunde-mi, lume tristă, ce vei face dacă vine?

Azi mai ai o șansă, lume, să te-ntorci la Dumnezeu
Vino, nu mai amâna, nu mai pribegii mereu.
Trenul vieții se oprește, spune-mi cum cobori din el?
Ești gata pentru răpire, ești tu gata pentru Cer?

Te așteaptă Dumnezeu azi, nu mâine, lume tristă
Vino dar, nu refuza, spunând ca El nu există. . .
Înțelege și acceptă, că de El depinzi mereu,
Vino, lume, te întoarce, te așteaptă Dumnezeu.

Amin.