Omule, unde alergi? Încotro-ți îndrepți destinul?
Nu vezi tu că mâna ta seamănă ura și chinul?
Nu vezi tu că tot ce faci se transformă în cenușă
Pe când dragostea suspină tremurând la a ta ușă?

Unde îți îndrepți privirea omule, în zori de zi?
Te gândești cum să mai strângi fală multă și-avuții
Sau îngenuncheat la cruce glasul ți-l înalți spre cer
Mulțumind de-o nouă zi într-un trai ce-i efemer?

Omule, privește-n jur. . . unde-i frumusețea oare
Ce-a lăsat-o Dumnezeu ca să dăinue sub soare?
Ce-ai făcut în lăcomia-ți din acest pământ sublim?
Azi e-o pată de mizerii într-o lume de suspin!

Pe alocuri mai străluce frumusețea de-altădată,
Mai găsești din când în când oază binecuvântată
Cu izvoare cristaline, cu păduri și păsări multe
Dar în goana către mâine cine stă să le asculte?

Omule, te-oprește-o clipă. . . mai e timp să te oprești
Să îndrepți răul făcut. . . să-nveți sincer să iubești. . .
Mai e timp să te oprești. . . brațele să le deschizi
Și cu inima curată tot pământul să-l cuprinzi! ! !

Vulcan-25-11-2017
Mary