Fericit sunt. . .

Fericit sunt ca și Taina
Care după îngropare
Iată-I strălucește haina
Și-I în veci strălucitoare. . .

Mă simt fericit să dărui
Dacă nu un poem, un vers,
Chiar de trebuie să stărui,
Către mulți, cu interes. . .

Mă simt parte din departe,
Respirând prin armonii
Rânduite într-o Carte
Cu sorgintea-n veșnicii.

Dar poate-s ca fulgu ușor,
Mirosind înalt, văzduhuri,
Biet, sărman de omușor,
Din văzduh, lovit de duhuri.

Orișicum, sunt fericit
Și nu-mi pasă de nimic
Că-n Hristos sunt infinit
Orișicât aș fi de mic.

Fericirea mea-i ca rugul
Ce veac după veac petrece. . .
Zorii-or trece, și amurgul,
Dar ea tot nu mi se trece.

Rămân fericit ca Taina
Care după îngropare
Iată-I strălucește haina
Și-I în veci strălucitoare. . .

Da, fericirea mea-i ca rugul,
Ca Rugul acela aprins. . .
El îmi mistuie amurgul
Din duh și nu va fi stins!

26/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)