Lumina din Vale

Isaia 9/2

''Poporul care umbla în întuneric vede o mare lumină;
peste cei ce locuiau în tara umbrei morţii răsare o lumină. ''


Pe vremea când stelele se nasc pe cer,
Şi umbrele cămilelor în zare pier,
Eu adorm lânga oi cu suflet întristat,
Trimiţându-mi ruga, spre cer, la Împărat.

-Ca şi fumul de tămâie de pe altar,
Să ajungă ruga mea la al Tău hotar!
Cât mai ţine noaptea, o, Mare Împărat?
Numele Tău fie pe veci glorificat!

În Vale, trăim în beznă orbecăind,
Fără speranţă şi pe drumuri rătăcind,
Dă-ne Lumină, Sfânt Mare Impărat!
Numele Tău fie pe veci glorificat!


Şi, deodată, aud o voce cerească,
Ca o harfă sau ca o liră regească;
''-Scoală-te, porneşte îndată la drum!
Lumina pentru Vale s-a născut acum!

În Betleemul cel mic şi neînsemnat,
S-a născut, în noapte, un Fiu de Impărat!
Ia tu lumină din Făclia cerească!
Ingrijeşte-o bine şi fă-o să crească! ''

Mă trezeşte o rază strălucitoare,
Căci s- a născut Mesia pentru popoare,
Nu mai este beznă, nici întuneric,
Lăudam pe Isus, Mesia Puternic!

În noaptea când stelele se nasc pe cer,
Şi umbrele cămilelor în zare pier,
S-a născut în Vale Lumina cerească,
Slava si cinstea lui Mesia să crească!