Doamne,
Împarte cu mine, boaba de rouă.
Să-mi răcorească țara,
Suferința-n care-a ajuns,
C-așteaptă-n arșiță, 'n rușine,
Iubirea-Ți s-o plouă
Că-i biciuită de-acei
Ce coroana i-au smuls.
Ulii cu gheare străine
I-au luat rubinele și diamantul,
Aurul, grâul cu rod și copiii
Ce-i legăna la sân,
Mierea din glas-ciocârlii
Și-n batjocoră i-a strivit semănatul!
Plânge în chinuri buna mea mamă,
Lacrimile-i sfinte. . . copiii își cheamă. . .
Duce vântul geamătu-i greu,
Îl duce departe. . .
Fiecărui român, lacrima-i o împarte.
Sărutul și brațul ce i-a legănat
E fără de vlagă, e obosit,
De ura și lăcomia Negrului-Împărat
Ce-atâta de mult ne-a urât!


1 decembrie
Sanda Tulics