Am moștenit la marginea grădinii,
Un nuc, un brad și-un măr.
Erau acolo în copilăria-mi de mătase,
Pe al bunicului hotar.
Mi-erau splendoare-atât de mult dorită,
În fiecare an îi admiram,
În falnic-măreție-potrivită,
Cu bogăția țarinii în car' trăiam!
Sclipea în soare verdele din frunză
Și-n toamnă,
Roada mărului și nucului stăpâni,
Ce adunau în fericiri nepoții,
În mulțumirea iubitului bătrân!
-ERAU ACOLO-N BUNĂ-VIEȚUIRE!
Pe vreme rea sau vreme bună
Și n-am văzut să-și rupă crengile cu ură,
Când toți treceau prin vreo furtună!
Se zbuciumau-n rafala vântului turbat,
În seceta de verde sărăcie,
Iar în nămeți erau în unitate,
Fără să-și rupă creanga,
Roada pomului-identitate!
Eu am crescut, m-am depărtat de ei. . .
În rod și-n verde-mbrățișări.
S-au dus pe rând în bătrânețe, fiecare,
Dar au plecat trăind ca frați!
Păzind cu cetina și roada,
Ale bunicului hotare!

Nuc, brad, măr- naționalități conlocuitoare în grădina ( România)

1 decembrie -2017
Alexandrina Tulics