"Sunt străin și călător,
n-am aici palate.
Dar în țara fără nor
ale mele-s toate.

Toate stelele de sus,
tot ce n-are-n veci apus,
prin iubirea lui Isus,
ale mele-s toate.

Domnul meu în infinit
multe stele ține.
Pentru cine le-a zidit,
decât pentru mine?

Din neant când le-a chemat,
Domnul mult s-a bucurat,
însă viața nu și-a dat
decât pentru mine...

Dar nici eu nu-s al oricui;
Lui Îi sunt cununa.
Casa mea și cerul Lui
tot ce-avem e una!

Și la bine și la greu
eu al Lui sunt, El, e-al meu;
eu, nimic - El, Dumnezeu,
dar ce-avem, e una!"