. . . ultimul plai

La limita trecerii de ultimul plai
Cu iarbă uscată de Mai și mai,
Pe calul lui galben răsare un crai,
Smucește de „frâie” și murmură –„hai! ”
Și-o coasă se-avântă să taie un pai. . .
Otava pălește umbrită de-un scai
Prin care doar vântul mai cântă la n`ai
Chemând sumbrii nori să ude un trai. . .
„Văzduhul” muncește să-aducă un „vai! ! ! ”
Și nimeni nu-i zice – „Oprește-te, stai!
Lumina răsfiră un fel de „nu-i bai. . . ”
Și spicul măreț, se scutură-n Rai.

02/12/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)