Atunci...

De ar fi ființa mea o rază din tortul divin,
Mereu lumină veșnică aș purta în mine.
De-aș fi scânteia din curcubeul sublim,
În ființa mea aș lăsa divinul să domine.

Atunci Veșnicului Soare pe raza luminii,
Ar transforma trupul meu în trup nemuritor.
Atunci... aș fi lăstarul ce roade va-împlini
Din razele iubirii, mereu un pom înfloritor.

Atunci... oamenii ar simți iubirea dumnezeiască,
Curcubeul vieții va deschide floarea adevărului.
Atunci... spre veșnicie nimic n-o să mă oprească.
Și coarda inimii va vibra pe înaltul cerului.