Șiroaie de sânge Îți curg pe obraz,
Și-n ochii Tăi lacrimi s-ascund;
Sub lemnul durerii Tu luneci și cazi,
Iar spinii în carne-Ți pătrund.

Adâncă-i durerea ce-n suflet o strângi!
Urcușul Golgotei e greu.
Iar cel pentru care Tu suferi și plângi,
Iisuse, Iisuse, sunt eu.

Sub ploaia cumplită a pumnilor grei,
Te rogi pentru cei ce Te bat:
"Părinte, ai milă de dușmanii Mei,
Și iartă-i, ei nu știu ce fac!"

Tu om al durerii, de toți părăsit,
Pe cruce Te stingi luminând.
A morții putere prin moarte-ai zdrobit,
În lume speranță-aducând.

Iisuse, la Tine mă-ntorc azi căit,
Și știu că Tu n-o să mă cerți,
Eu, omul cel josnic, ce-atunci Te-am lovit,
Plângând azi Te rog să mă ierți!