Mirajul cerului în noapte,
Sclipirea stelelor departe,
Sunt străbătute de-o cometă,
Plimbându-se pe cer discretă.

În acest răstimp de vreme,
Pe cer se-arată multe semne.
Îngerii cântă-un cântec sublim
Din locașul lor divin.

De-odată cerul răsună
De-un ordin sfânt ce Domnul îl dă;
Mii de viori și splendide cântări,
Au încetat și deodată, la ordinul chemării-
Doar pe altar mai fumegă
Mireasma binecuvântării.

Din înălțime, sfântul Tată,
Le strigă la sfinți deodată:
-Cine se duce să răscumpere
Omul din păcatele deșarte?

O jumătate de oră
Tăcere fosta-n cer
Și nu s-a găsit măcar un înger
Să rupă a cărții peceată
Ce de Dumnezeu a fost lăsată.

Atunci, venit-a în fața adunării
Leul din seminția lui Iuda, la ordinul chemării:
-Eu am să rup a cărții pecete,
Voi răscumpăra omul din păcatele-i deșarte!

Cometa printre stele-nainta,
Pe cei trei magi îi înștiința.
Păstorii au văzut steaua cum s-a-nălțat,
Cu îngerii ei au cântat.

Pământu-ntreg s-a tulburat,
Împărățiile s-au clătinat,
Căci la Betleem în jos,
Se născuse prunc frumos.

Într-o iesle s-a născut,
Cel ce era de la-nceput.
Voi, pământeni, vă bucurați,
Mâinile să vi le dați.

De păcate vă feriți,
Și în pace să trăiți!
Căci Tatăl pacea v-a adus,
Prin Isus, pruncul de sus.