Se apropie-un miez al nopții

Se apropie-un miez al nopții
Cu-o neliniște aparte
Care-n parte, schimbă sorții,
Învârtind cosorul morții
Când aproape, când departe,

Dar nimic nu va desparte
Pe acel ce-i credincios,
Ce și-a dat firea la moarte
Și-are „mâinile” curate,
De Domnul Isus Hristos.

Pot cu miile să cadă
Sub flagelul rânduit. . .
Însă-acela ce-o să creadă,
În Hristos, are să vadă
Ce i-a fost făgăduit!

Azi e-o zi de stăruit
În rugă și-n fapte bune
Ca să nu fii biruit
Ca un deznădăjduit
Ce-a umblat pe căi nebune.

Ridică-ți glasul și-I spune
Domnului, tot ce te-apasă
Până soarele n-apune,
Că-atunci cel rău te răpune
Într-a nopții beznă groasă.

Când ești cu biruitorii
Plini de Slava cea divină,
Nu te mai cuprind fiorii
Temerii că nu vin Zorii. . .
Că-n inima ta-i lumină!

25/11/2017*Ioan Hapca
(Zaragoza)