Aievea parc-o văd şi azi...
Aievea parc-o văd şi azi, îngenuncheată spune,
Cu glasul dulce, legănat, plângând, o rugăciune:
"O, Doamne, toţi copiii mei, primeşte-i în slujire,
Şi-ajută-mă să torn în ei sublima Ta iubire..."
Şi parc-o simt cum mângâie cu mâinile-i frumoase
Un ţânc de sub ghiozdanul greu, şcolar cu coate roase.
"Ce doctor ai să fi şi tu, cu-atâta-nvăţătură!..."
Şi-mi dă câte-un verset să-nvăţ, să ştiu şi din Scriptură.
Ne-adună blândă-n jurul ei, şi-ncetişor ne cântă
Cântările Sionului cu vocea ei de sfântă.
La noi pe-atunci aşa era, întreaga ţară roabă,
Dar mama ne creştea să fim a lui Isus podoabă.
Aşa era pe-atunci la noi: pe-afară jale mare,
Dar lângă mama - numai vis, iubire şi cântare.
O propagandă din infern voia să ne sugrume,
Dar ea-şi strângea lângă Hristos podoaba ei pe lume.
Şi parc-o văd, cu ochi senini şi faţă zâmbitoare,
Uitându-se pe rând la noi cum ai privi la soare...
Şi-apoi cum strânge colţul rupt de la basma cu dinţii
Să-alunge lacrima ce-o simt cu dor numai părinţii.
O, Doamne, ce bogaţi am fost, s-avem aşa o mamă,
Să-avem prin ea în lumea rea comorile de seamă,
Să ne arăţi în ochii ei iubirea Ta deplină,
Şi-atâtea binecuvântări în salbe de lumină...
Cu glasul dulce, legănat, plângând, o rugăciune:
"O, Doamne, toţi copiii mei, primeşte-i în slujire,
Şi-ajută-mă să torn în ei sublima Ta iubire..."
Şi parc-o simt cum mângâie cu mâinile-i frumoase
Un ţânc de sub ghiozdanul greu, şcolar cu coate roase.
"Ce doctor ai să fi şi tu, cu-atâta-nvăţătură!..."
Şi-mi dă câte-un verset să-nvăţ, să ştiu şi din Scriptură.
Ne-adună blândă-n jurul ei, şi-ncetişor ne cântă
Cântările Sionului cu vocea ei de sfântă.
La noi pe-atunci aşa era, întreaga ţară roabă,
Dar mama ne creştea să fim a lui Isus podoabă.
Aşa era pe-atunci la noi: pe-afară jale mare,
Dar lângă mama - numai vis, iubire şi cântare.
O propagandă din infern voia să ne sugrume,
Dar ea-şi strângea lângă Hristos podoaba ei pe lume.
Şi parc-o văd, cu ochi senini şi faţă zâmbitoare,
Uitându-se pe rând la noi cum ai privi la soare...
Şi-apoi cum strânge colţul rupt de la basma cu dinţii
Să-alunge lacrima ce-o simt cu dor numai părinţii.
O, Doamne, ce bogaţi am fost, s-avem aşa o mamă,
Să-avem prin ea în lumea rea comorile de seamă,
Să ne arăţi în ochii ei iubirea Ta deplină,
Şi-atâtea binecuvântări în salbe de lumină...
Statistici
- Vizualizări: 10819
- Export PDF: 36
- Recomandări email: 1
- Favorită: 8
- Comentarii: 6
- Gramatical corect
- Cu diacritice
- Conținut complet
Opțiuni
Din același album
Romani 1:4 iar în ce priveşte duhul sfinţeniei, dovedit cu putere că este Fiul lui Dumnezeu, prin învierea morţilor, adică pe Isus Hristos, Domnul nostru,
Doamne, cata sensibilitate este in aceasta poezie! Cat este de frumoasa! Cu cata gingasie ne aminteste de cea mai draga fiinta de pe pamant - MAMA -!Fie ca acei ce le mai avem pe pamant pe dragile nostre mame, sa le putem respecta si iubi pana la sfarsit, iar acei ce le-au pierdut sa-si aminteasca cu drag de cele care au luptat sa-si vada copii -c-o trepta mai domni-, si sa-i vada predati Tatalui ceresc! Dumnezeu sa-l binecuvanteze pe fratele nostru care pentru o clipa ne-a facut sa ne amintim cu nostalgie de scumpele noastre mame!
Citesc frecvent aceasta poezie extraordinara si de fiecare data cand o citesc lacrimile imi curg pe obraz. Descrie extraordinar de frumos modul in care mama ne-a crescut.
Sunt una din acele copile binecuvantate cu harul de-a fi avut o mama deosebita,o mama care a crescut opt copii pentru Dumnezeu in vremuri grele si care nu uita zilnic sa se roage pentru fiecare din noi,fie ca eram langa ea acasa,fie ca eram plecati pe la diferite scoli.A muncit mult neobosita de dimineata devreme pana noaptea tarziu sa ne poata scola pe fiecare,sa ne fie in viata mai usor.Ne-a crescut in unitate, ne-a invatat sa ne iubim si sa ne ajutam intre noi si impreuna cu toata dragostea ei ne-a daruit cel mai de pret dar din aceasta lume-credinta in Cristos.A plecat acasa la Tatal Ceresc anul trecut (iulie 2007)si cu siguranta poarta o cununa stralucitoare cu multe perle in ea in schimbul lacrimilor ce le varsa atunci cand se ruga pentru noi. E o mare binecuvantare sa ai o asemenea mama.Este un har deosebit.DOAMNE TATA MULTUMESC INCA ODATA CA NE-AI DARUIT ATATA BINECUVANTARE AVAND ASA O MAMA....
Ce versuri frumoase,minunate!
ce dor ... chiar daca sunt mai in virsta ,sunt fericita pina la lacrimi stiindu-mi mama aproape de Domnul si de inima mea. ...Imi spunea azi,mi-e dor de voi, de tine, sarut poza ta si ma rog ca Domnul sa te pazeasca, de ce-i rau.. Cum simt mamele atit de mult cu copiii lor?Sunt ca niste ingeri-flacari ce ard in jurul copiilor lor toate relele, prin rugaciuni.Fiti binecuvintate mame scumpe oriunde sunteti!