Al turmei păstor

Anii trec cu-a-lor tumult
Și prin turmă de te uiți,
Miei nu s-au născut demult,
Nu mai suntem așa mulți.

Iar berbecii mai bătrâni
Cât păstoru’ a fost plecat,
S-au făcut turmei stăpâni,
Și-au luat ce-au apucat.

Câte-o oaie mai firavă
Se ridică, strigă tare
Dar o pun la punct în grabă
E-a dușmanului lucrare.

Iar păstoru-i liniștit
În colibă bine doarme,
Ceva oi au mai murit
Sunt încă destule, Doamne!

Strigăte de vânt purtate
Până-n inimă pătrund,
Dar e frig și este noapte
Și la voi nu pot s-ajung.

Oaia strigă de durere,
Dau afară să pășesc.
Înțeleg că una piere
Dar de coarne mă lovesc.

Și de frică mă opresc
Căci berbecii sunt mai mulți,
Tare-i greu să îndrăznesc
Ei sunt mari ca niște munți.

Într-o zi la judecată
Când Stăpânul va-întreba:
Unde este turma toată
Ce am dat-o în mâna ta?

Tu vei spune despre vremuri,
De berbeci și c-a fost greu.
Dar de fapt acuma tremuri
Să sporești în dreptul tău.

E-o poveste repetată
An de an, în multe locuri
Și de-o vezi încă o dată
Turme sunt și printre blocuri.

Grigore Hurdubae