Lacrimile unei mame de Craciun

In casuta veche,
Din drumul spre gara,
Cu-al meu mos-pereche,
Plang, in ceas de seara.

Peste casa ninge,
Alb, in stralucire,
Sufletu-mi atinge,
Un fulg de iubire.

O steluta albastra,
Palpaie-ntre stele,
Si-alina maiastra,
Lacrimile mele.

Niste flori in glastra,
Mangaie al meu dor,
Vantul la fereastra,
Suiera usor.

Fara aripi… ingeri,
S-au oprit in tinda,
Baieti, fete, tineri,
Cu drag ne colinda.

Pruncii ni-s pe drumuri,
Umbla… hoinaresc,
Va trece Craciunul,
Fara sa-i zaresc?

Suna ei saracii,
Cand timpul ii lasa,
Eu cu cozonacii,
Ii astept pe masa.

Poate-n seara asta,
O sa vina…sper,
Tata, asculta-mi ruga,
Ce-o inalt spre cer.

Zambind mosu-mi striga,
Hai, baba sub duna,
Lasa-i c-o sa vina,
Si-om fi impreuna.

Adorm obosita,
Dar visez placut,
Maine-s fericita,
Un nou inceput.

Se-aude zavorul?
Scartaie portita?
A venit feciorul?
A venit fetita?

Sar din pat in graba,
Sunt “cei mici” cu ei?
Vai, “baba neghioaba”,
Este doar Grivei!

Viata mi-e amara,
Si ma usc de dor,
Insa inspre seara,
Cine-i in pridvor?

S-au intors acasa,
Toti cu mic si mare,
Plansul nu ma lasa,
Azi e sarbatoare!

Sarut mana mama,
Sarut mana tata,
Ce-i atata drama?
Mama-i suparata?

Nu. E fericita!
Plange, bucuroasa,
Este fastacita,
C-ati venit acasa.

Putin suparat,
Un copil ingana,
Dar v-am vizitat,
Acu-o saptamana!

Lasa asta…. lasa,
Hai c-am facut “pita”
Poftiti toti la masa,
Azi sunt fericita!

“Din an in an sosesc mereu…”
Colindu-ncet rasuna,
Mocneste focu-n semineu,
Cantam toti impreuna.

S-a nascut Mesia,
Astazi e Craciun,
Simt iararasi bucuria,
Domnu-I vesnic bun!